Share Button




index sitemap advanced
site search by freefind
Acasa   Afectiuni   Apiterapia   Fitoterapia   Argiloterapia   Tulburari sexuale   Alimentatia
Apiterapia - mierea de albine
Forum           Contact
Sanatatea ta
Viata ta sanatoasa
Termeni si conditii
tinerete-fara-batranete © 2016-2020

Sanatatea ta © 2016-2020
Termeni si conditii

Mierea de albine. Proprietati terapeutice.

Mierea de albine, valoare nutritiva indicatii terapeutice.

     Mierea este un produs apicol obtinut prin transformarea si prelucrarea nectarului sau manei de catre albine si depozitat în celulele fagurilor pentru a constitui hrana populatiei din stup.
     Mierea de albine. Proprietati terapeutice ale mierii de albine,
Actiunea nutritiva si beneficiile nutritionale ale mierii. Indicatii terapeutice ale mierii de albine.

     Clasificare:
     
Dupa provenienta:
           - Miere de flori (florala), provenita din prelucrarea nectarului si polenului cules de albine din florile plantelor melifere.
           - Miere de mâna, (extraflorala), provenita de pe alte parti ale plantei, în afara de flori; poate fi de origine animala sau vegetala.
   
  Dupa speciile de plante melifere de la care albinele au adunat nectarul:
           - Miere monoflora, provenita integral, (sau în mare parte), din nectarul florilor unei singure specii: (salcâm, floarea soarelui, menta)
           - Miere poliflora, provenita din prelucrarea unui amestec de nectar de la florile mai multor specii de plante.
     
Dupa modul de obtinere:
           - În faguri (se livreaza în faguri).
           - Scursa liber din faguri.
           - Extrasa cu ajutorul centrifugii.
           - Obtinuta prin presarea fagurilor.
           - Topita (fagurii sunt încalziti).
    
Dupa consistenta:
           - Lichida (fluida).
           - Cristalizata (zaharisita).
     
Dupa culoare: - incolora, galben-deschisa, aurie, verzuie, bruna sau roscata.
  
   Dupa aroma, diversele sorturi de miere, se apreciaza prin miros si degustare, indicându-se denumirea speciei de plante din care provin.
      Mierea este socotita produs alimentar. Are gust dulce, usor parfumat, de consistenta vâscoasa sau cristalizata. Culoarea este în general galben-aurie, dar aceasta poate diferi foarte mult functie de substantele (pigmentii vegetali) care se gasesc în nectar: caroten, clorofila, xantofila. Astfel mierea poate avea culoare de la galben deschis pâna aproape de negru. În timp, culoarea mierii se schimba, de obicei capata nuante închise. În timpul cristalizarii culoare se deschide.
      Are un continut ridicat de zaharuri, minerale, vitamine, enzime si acizi organici.
      Mierea este rezultatul unui proces complex de transformare a polenului sau manei (materia prima) de catre albine, într-un produs cu resurse nutritive de exceptie, cu o compozitie complexa, socotita o solutie concentrata de zaharuri simple, direct asimilabile (glucoza si fructoza). Astfel, mierea este apreciata ca un aliment prin excelenta energetic.

    
Principalii componenti ai mierii de albine
      Substante zaharoase: glucidele si dextrinele:
     
Substante nezaharoase în cantitati mici, aproximativ 1% din miere, si au importanta în ceea ce priveste specificitatea acestui produs. Dintre acestea cele mai importante sunt fermentii.
     
Sarurile minerale din mierea de albine variaza în limite foarte largi datorita multor factori, (natura materiei prime si gradul de impurificare al acesteia, conditiile climatice, modul de extractie, prelucrare si conservare, etc).
     
Elemente minerale: sodiu, potasiu, fosfor, magneziu, cupru, aluminiu, mangan, fier, clor, sulf, siliciu.
     
Microelemente: beriliu, galiu, vanadiu, zirconiu, titan, nichel, staniu, plumb, argint. Continutul de microelemente ale mierii este similar cu cel al sângelui uman, ceea ce face ca sa fie usor de asimilat de catre organism
     
Vitaminele:
               - Hidrosolubile: vitamina B1 (tiamina), vitamina B2 (riboflavina), vitamina B6 (piridoxina), vitamina PP (niacina), vitamina H (biotina), vitamina B12 (cianocobalamina), vitamina C (acid ascorbic), acid pantotenic, acid folic, rutina;
               - Liposolubile: provitaminele A, vitamina K.


      Actiunea nutritiva si beneficiile nutritionale ale mierii.
      Cu o valoare energetica ridicata, mierea este recomandata în cazuri de anorexie în special la copii si sugari, asteneie profunda (mai ales în urma starilor de covalescenta), surmenaj, oboseala fizica sau intelectuala.
      Deasemenea, mierea este de o reala valoare în asa numita „astenie de primavara”, care de fapt este o stare fizica determinata de carente în vitamine si saruri minerale, de care sufera toate organismul la iesirea din iarna. Mierea este folosita în corectarea carentelor nutritionale responsabile de aparitia tulburarilor de crestere, demineralizarea oaselor si a danturii.
      Mierea este cel mai rapid si puternic energizant natural cunoscut. Substantele pe care le contine sunt usor de asimilat de catre organism, care primeste prin miere si minerale, vitamine si enzime. Deasemenea, mierea este un puternic antiinfectios natural, care actioneaza asupra principalelor sisteme si aparate din organism, de la tubul digestiv si caile respiratorii pâna la nivelul pielii si al mucoaselor. Acest produs al stupului este si un puternic stimulent al digestiei si al metabolismului, favorizeaza tranzitul intestinal, ajutând la eliminarea prompta a toxinelor din organism. Nu în ultimul rând mierea este utila în mentinerea echilibrului endocrin, ajutând la reglarea activitatii principalelor glande din corp producatoare de hormoni.
Studiile au mai relevat faptul ca mierea faciliteaza o mai buna performanta fizica si rezistenta la oboseala precum si un randament mental mai bun.
     Mierea este un excelent energizant, o combinatie între glucide de calitate si anumite cantitati de vitamine, enzime, minerale, substante antioxidante, anti-microbiene. Ea participa la digestie, o îmbunatateste, ajuta la absorbtia altor elemente (ex. Calciu). Dupa ce s-a absorbit în sânge si corp, are efecte de portant al altor remedii, împreuna cu care este administrata, pe care le transporta mai repede catre tinta lor si le amplifica actiunile. Persoanelor sanatoase li se recomanda consumul de miere masurat cu lingura de supa, nu cu lingurita de cafea. Pentru diabetici, se permite o doza mica, de 1-2 lingurite/zi (5-10 g/zi), de miere de salcâm, levantica, rozmarin.


      Principalele sortimente de miere
      Pe lânga efectele generale ale mierii, exista si proprietati particulare ale acesteia, în functie de provenienta sa:
           - Mierea de mâna - este obtinuta de pe frunzele de fag, de frasin si de stejar. Are proprietati laxative mult mai puternice decât celelalte tipuri de miere, are efect antiinflamator asupra tubului digestiv, favorizeaza eliminarea toxinelor din corp.
           - Mierea de tei - are aroma cea mai placuta si cea mai puternica dintre toate tipurile de miere. Este recunoscuta drept calmant psihic, somnifer, anafrodiziac.
           - Mierea de floarea-soarelui - este cumva la polul opus fata de cea de tei. Are proprietati tonice psihice si tonice generale, este afrodiziaca, stimuleaza imunitatea.
           - Mierea de salcâm - se pastreaza lichida în mod natural, fiind foarte bogata în fructoza. Are, ca si cea de tei, proprietati calmante psihice. Mai este recomandata drept calmant gastric, stimulent pentru activitatea cardiaca.
           - Mierea de brad si de alte conifere - este foarte rara, randamentul de culegere al albinelor fiind mic. Are proprietati exceptionale asupra plamânilor si sistemului respirator, beneficiind de proprietati antiinfectioase, expectorante, antitusive si, atunci când este consumata cu tot cu fagure, bronhodilatatoare.
           - Mierea de zmeura - face parte dintre asa-numitele soiuri de padure. Are o culoare albicioasa, specifica, dupa care poate fi recunoscuta. Regleaza activitatea ovarelor, este reîntineritoare, previne aparitia unor afectiuni ca osteoporoza, sclerodermia.
           - Mierea de menta - este culeasa de albine din culturile de menta întinse pe zeci de hectare. Se foloseste ca antitusiv, bronhodilatator, calmant gastric, analgezic, antispastic. Usureaza digestia, combate balonarea.
           - Mierea de trifoi - este obtinuta de albine, atunci când sunt tinute în pastorala, în preajma lanurilor cultivate cu soiurile furajere ale speciei Trifolium repens. Are o actiune diuretica foarte buna, ajutând la eliminarea apei în exces din tesuturi si, de asemenea, are o actiune estrogena, adica ajuta la fixarea calciului în oase, iar la femei favorizeaza accentuarea caracterelor feminine si are efect întineritor puternic.
           - Mierea de mac - are efect somnifer, antispastic si anafrodiziac (reduce excitabilitatea sexuala) puternic. Are adesea o nuanta mai închisa, din cauza ca are în compozitie si mici granule de polen de mac, care este negru la culoare.
            Mierea poliflora - proprietatile sale difera foarte mult în functie de regiunea din care este recoltata. De exemplu, mierea de la câmpie are o actiune antiseptica si sedativa mai puternica, spre deosebire de mierea poliflora din regiunile muntoase înalte, la care efectul antiinfectios se adreseaza în special aparatului respirator, iar efectul sedativ este înlocuit cu unul tonic nervos. În general, mierea poliflora este considerata cel mai complex tip de miere ca actiune terapeutica, ea înglobând nectarul de la câteva zeci, daca nu sute, de specii de plante medicinale si împrumutând ceva din proprietatile terapeutice ale fiecareia dintre ele.

     
Proprietati terapeutice ale mierii:
               - Antimicrobian;
               - Calmant;
               - Combate insomnia;
               - Actiune usor laxativa si antiseptica;
               - Înlatura starile de voma;
               - Detoxifiant al ficatului si rinichilor;
               - Expectorant;
               - Combate tusea;
               - Descongestionant al corzilor vocale;
               - Combate anemia feripriva.

    
Proprietati antimicrobiene ale mierii:
                   - Presiunea osmotica ridicata, cu o activitate redusa a apei;
                   - PH redus - aciditate;
                   - Prezenta sistemului enzimatic al glucozoxidazei, care conduce la formarea peroxidului de hidrogen (apei oxigenate), agent chimic cunoscut pentru actiunea sa antibacteriana;
                  - Continutul scazut în proteine;
                  - Un raport crescut C/N;
                  - Potential redox scazut datorita continutului bogat în zaharuri reducatoare;
                  - Vâscozitatea care se opune curentilor de convectie si limiteaza cantitatea
De oxigen dizolvat;
                  - Prezenta unor agenti chimici: pinocembrina; lisozimul; acizii fenolici; terpenele; alcoolul benzilic;
                  - Compusii volatili (posibili compusi fitochimici influentati de prezenta enzimelor din secretiile salivare ale albinelor).


      Administrarea mierii de albine
           - Copiilor sub un an nu li se administreaza deloc miere de albine, acestia fiind extrem de sensibili la anumite microorganisme (Clostridium botulinum) care se pot dezvolta în miere - e drept, în cazuri extrem de rare - si care produc boli grave (la care adultii sunt imuni);
           - Copiilor între 1 si 3 ani li se administreaza 2-4 lingurite de miere pe zi;
           - Copiilor între 3 si 6 ani li se administreaza 4-6 lingurite de miere pe zi;
           - Copiilor de peste sase ani pot consuma pâna la 8 lingurite de miere de albine;
           - Adolescentii pot consuma pâna la 15 lingurite de miere (echivalentul a 70 de grame);
           - Adultii pot sa consume pâna la 20 de lingurite pe zi (echivalentul a 100 g).


     Indicatii terapeutice ale mierii de albine
     Caria dentara - are drept cauza nu doar bacteriile fixate la nivelul smaltului dintilor, ci si anumite tulburari metabolice produse, conform mai multor studii, de catre consumul de zahar. De la aparitia zaharului în alimentatie, în urma cu 200 de ani, rata aparitiei unor boli cum ar fi caria dentara, diabetul, obezitatea a crescut exponential. În prezent, caria dentara este cea mai raspândita boala din lume, 98% din populatia planetei suferind de ea. Daca vreti sa frânati fenomenul aparitiei acestei probleme, înlocuiti complet zaharul cu mierea de albine.
    
Constipatia - se previne foarte eficient prin consumul zilnic de miere. Doza care se ia în fiecare zi este de doua lingurite de miere, pe cât posibil lichida si proaspata (obtinuta în anul respectiv).
    
Diabetul - studii recente, facute în mai multe tari ale lumii, arata ca înlocuirea totala a zaharului în alimentatie cu miere duce la o scadere cu 60-70% a ratei aparitiei diabetului. Mai ales în alimentatia copiilor si tinerilor este recomandata folosirea mierii ca unic îndulcitor, deoarece ajuta la prevenirea diabetului juvenil, altfel imposibil de vindecat prin mijloacele actuale.
     
Laringita sau faringita - unele sortimente de miere (mierea de lavanda, mierea de cimbru si mierea de conifere), dar si amestecul de miere cu propolis sunt de un real ajutor în recuperarea vocii afectate. Se vor consuma 1-2 lingurite dimineata pe stomacul gol si 1-2 lingurite seara, cu o jumatate de ora înainte de culcare.
     
Bronsita cronica - Se administreaza miere de albine (de preferinta de tei sau eucalipt) asociata cu propolis. Se administreaza 1 lingurita de miere, dupa care se sug 5-10g de propolis. Acest tratament se administreaza pe stomacul gol de 2 ori pe zi: dimineata si seara cu 1 ora înainte de culcare.
     
Lipsa de calciu si de magneziu - nu este combatuta direct de miere, care contine totusi cantitati destul de reduse din aceste minerale. În schimb, înlocuirea zaharului cu miere împiedica aparitia carentelor în aceste substante, deoarece spre deosebire de "otrava alba" (cum este denumit zaharul), mierea nu consuma si nu perturba asimilatia acestor doua minerale esentiale.
     
Menopauza prematura - nu poate aparea la femeile care consuma zilnic miere, legume si fructe crude. Aceste alimente sunt un puternic reîntineritor, stimulând în mod armonios activitatea ovarelor si întârziind aparitia menopauzei, cu pâna la zece ani.
  
   Obezitatea - se recomanda, de asemenea, înlocuirea totala a zaharului cu miere, care nu da aceeasi dependenta ca si zaharicalele obisnuite. Cercetari recente arata ca peste 60% din obezii din întreaga lume sunt, practic, dependenti de zahar si, mai ales, de produsele care îl contin (ciocolata, prajituri, sucuri, bomboane, înghetata). La miere, aceasta dependenta nu apare.
   
Osteoporoza - apare atunci când în organism nu mai sunt sintetizati suficienti hormoni estrogeni, hormoni care au un rol crucial în fixarea calciului în oase. Toate tipurile de miere contin în cantitati mici laptisor de matca, cea mai bogata substanta naturala în acest tip de hormoni. Asadar, consumul zilnic de miere furnizeaza sistematic organismului acest ajutor hormonal, ajutând la prevenirea acestei boli.
    
Rinite, sinuzite si corizele spasmodice (febra fânului) - mierea în fagure, este un excelent adjuvant în tratamentul unor astfel de afectiuni
    
Tulburarile de crestere si de dezvoltare la copii - pot fi extrem de eficient prevenite prin consumul sistematic de miere de albine si de polen de albine. Ambele produse stimuleaza în mod armonios procesele de crestere si de dezvoltare, atât la nivel fizic cât si mental.

    
Sirop din muguri de brad, miere si propolis
     Utilizând în sinergie proprietatile benefice ale mierii de albine, ale propolisului si ale mugurilor de brad, se poate prepara un sirop foarte eficient în tratamentul bolilor cailor respiratorii. Acesta se prepara dupa cum urmeaza:
     - Se recolteaza muguri de molid sau de brad în momentul în care dimensiunea lor este de circa 3-5 cm (în lungime) - pe la sfârsitul lunii aprilie si mai. Acestia sunt cântariti, spalati cu apa rece si taiati foarte marunt.
La 1 kg de muguri se utilizeaza 3-4 litri de apa si se fierb circa 10-15 minute într-un vas emailat bine acoperit.
Decoctul astfel obtinut este trecut printr-o sita de bucatarie obisnuita si lasat sa sedimenteze. Se strecoara apoi printr-un tifon si este din nou lasat sa sedimenteze. Siropul se prepara astfel: la 1 kg de decoct de muguri strecurat, asa cum am aratat mai sus, se adauga 1 kg de miere (de preferinta miere de tei sau de fâneata) si 10 grame de extract moale de propolis (concentratia extractului de propolis este de 30% în alcool).
Decoctul este omogenizat cu grija împreuna cu mierea si propolisul, iar siropul rezultat este încalzit la o temperatura ce nu trebuie sa depaseasca 40 -45 C. Dupa racire, este decantat în sticle de 0,5 litri capacitate, închise ermetic si depozitate într-o camera racoroasa.
     Siropul este utilizat în tratamentul tusei si al gripei, în laringite si în faringite si, în general, în boli ale cailor respiratorii. Se administreaza câte o lingurita de 3 ori pe zi, înainte de mese.

 
mierea de albine
Mierea de albine, proprietati terapeutice.